1. Care este, pe scurt, conceptul proiectului cu care aţi candidat? Ce artist/artişti/lucrare aţi propus ?
2. Care este motivaţia de a candida pentru Pavilionul României la Veneţia ?

3. Care credeţi că sunt calităţile care ar răspunde cerinţelor organizatorilor şi pe care proiectul dumneavoastră le îndeplinea?

4. Dacă pentru ediţia următoare aţi fi invitat să faceţi parte din juriu, ce îmbunătăţiri privind procedura de jurizare aţi aduce?

1. Concept : modul de inserţie şi relaţionare a individului în timp, spaţiu şi limbaj/ modul  în care istoria afectează maniera de a contextualiza idei, lucruri, experienţe.

Artist: Victor Man

2. Oportunitatea de a prezenta un proiect într-un circuit profesionist şi de vizibilitate.

3. Singura cerinţă a organizatorilor concursului, Ministerul Culturii, era: “accentul va trebui pus pe modul în care fiecare Pavilion Naţional va pune în valoare specificul culturii şi artei din ţara pe care o reprezintă”. Cerinţă uşor de îndeplinit, având în vedere diversitatea specifică oricărei culturi din secolul 21 care produce discurs artistic contemporan. Restul cerinţelor se refereau la înscrierea în concurs.

Altfel, nu mă hazardez să avansez ipoteze despre ce gândeşte o instituţie sau o comisie.  Ar fi mai bine să spună ei înşişi, ar fi de interes să ştim chiar şi post factum.

Și cred că ar fi util şi de bun simţ să înţelegem că, înainte de toate, Pavilionul Naţional prezintă artistul şi nu artistul reprezintă naţiunea.  

4. Aş începe cu procedura de organizare. Concursul să fie anunţat public cu cel puţin 3 luni înainte şi cu suficient timp înainte de data la care Bienala cere anunţul proiectului participant (nu ca acum, când pe 22 ianuarie s-a anunţat câştigătorul, iar pe 30 ianuarie trebuiau predate materialele pentru catalog). Nu doar pe website-ul Ministerului ci şi în media, pe liste şi forumuri de discuţii online. Comisia de jurizare să fie alcătuită din profesionişti validaţi local şi internaţional, activi în momentul organizării concursului (nu traşi pe dreapta), obiectivi. Criteriile de selecţie a proiectelor să fie stabilite de comun acord de către aceştia şi anuntaţe odată cu concursul şi procedura de jurizare.

Apoi jurizarea. Membrii comisiei să fie în număr impar. Pot reprezenta instituţii publice de profil sau pot fi independenţi care nu activează în circuitul comercial (pentru că participarea la Veneţia creşte, în principiu, cota artistului respectiv, ceea ce poate fi exploatat de un curator al unei galerii private). Dacă în concurs se înscriu proiecte aparţinând unor curatori/artişti ce lucrează în aceeaşi instituţie sau în particular cu unul dintre membrii comisiei, acesta din urmă trebuie să se retraga din juriu. (Aş spune că pentru evitarea unor astfel de situaţii e mai bine ca juriul să fie anunţat în avans, dar nu ignor că presiunile din culise pot fi considerabile). Să se stabilească un punctaj în funcţie de criterii, care să fie disponibil pe site-ul concursului la sfârşitul jurizării. Cam atât deocamdată…

Rămâne însă problema selecţiei membrilor comisiei şi a componenţei acesteia. Ministerul are nevoie de experţi în domeniu (angajaţi sau consilieri) pentru a numi comisia. Apoi, curatorii activi vor intra mai curând în concurs, decât să jurizeze. Teoreticienii, puţini câţi sunt, prin natura profesiei, nu prea sunt sincroni cu dinamica fenomenului. Cerc vicios… sunt puţine opţiuni.

Drept pentru care, înainte de a solicita propuneri de proiecte o dată la doi ani, Ministerul ar trebui sa faciliteze producţia lor, an de an. Să ia pulsul artiştilor, instituţiilor de stat sau independente non-profit din arta contemporană românească şi să infuzeze doze realiste de suport financiar, nu la limita subzistenţei ci a rezistenţei. În context internaţional. Acolo unde vrea reprezentare naţională.