1. Care este, pe scurt, conceptul proiectului cu care aţi candidat? Ce artist/artişti/lucrare aţi propus ?
2. Care este motivaţia de a candida pentru Pavilionul României la Veneţia ?

3. Care credeţi că sunt calităţile care ar răspunde cerinţelor organizatorilor şi pe care proiectul dumneavoastră le îndeplinea?

4. Dacă pentru ediţia următoare aţi fi invitat să faceţi parte din juriu, ce îmbunătăţiri privind procedura de jurizare aţi aduce?

 

1. Artiştii sînt Cristi Pogăcean, Victor Man, Mona Vatamanu şi Florin Tudor. Vor expune cîte o lucrare existentă şi una sau două realizate special pentru pavilion. Tema este monumentul contemporan şi nevoia de a-l regîndi, în raport cu tot ce ştim despre monumentul tradiţional, despre populisme şi naţionalisme şi false victorii. Adică monumente pentru astăzi, care nu glorifică şi nu comemorează, ci participă altfel la viaţa socială. Monumente polemice.

 

2. Veneţia e un punct de vizibilitate important pentru un proiect care urmăreşte să atragă tot mai multe competenţe, vitale pentru sănătatea spaţiului public, în cercetarea despre monumente şi resemnificarea lor. Și care nu e ‘naţional’, pentru că propune corelaţii între mai multe spaţii în care monumentele sînt problematice, comunităţile confuze şi istoriile traumatice.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

3. Expoziţia nu e construită în funcţie de un checklist şi nici ca reflectare a preferinţelor juriului, în speranţa de a-i emoţiona pe fiecare dintre membrii lui. Deci nu ştiu răspunsul la întrebare, după cum îmi scapă criteriile pe care proiectul din 2005, The Endless Pavilion, nu le îndeplinea. Deşi procedura şi situatia sînt aceleaşi, în 2005 n-a fost nici o dezbatere, cu excepţia unei însăilături în Observatorul cultural şi a unei pseudo-polemici Tudor Octavian/ Nicoleta Esinescu. E de stabilit dacă vorbim despre un sistem prost sau despre un sistem ok care dă din cînd în cînd rateuri. Și mai trebuie stabilit ale cui aspiraţii de reprezentare trebuie satisfăcute de pavilionul de la Veneţia.

 

4. Aş propune mai întîi ca jurizarea să fie organizată cu un an înaintea deschiderii Bienalei, iar apelul pentru proiecte să o preceadă cu cîteva luni. Despre procedura de jurizare propriu-zisă nu ştiu mai nimic, cu excepţia faptului că se bazează pe un sistem de punctare la fel de contestabil ca oricare altul.

 

Mihnea Mircan