Expozitia "MEDITERRANEANS" organizata de Muzeul de Arta Contemporana MACRO din Roma este un proiect de amploare, reunind zece curatori si patruzeci si cinci de artisti din zona mediteraneeana, in incercarea de a configura o viziune anume asupra acestei arii, a modului in care poate fi perceputa si redefinita astazi, din perspectiva complexelor transformari din ultimii ani, la nivel politic, economic, social ?i cultural.

Pentru curatori - Zdenka Badivinec (Slovenia), Ami Barak (Franta), Dobrila Denegri (Serbia / Muntenegru), Katerina Gregos (Grecia), Mai Abu El Dahab (Egipt), Vasif Kortun (Turcia), Gianfranco Maraniello (Italia), David G. Torres (Spania), Sarit Shapira (Israel) si Jalal Tuffic (Liban) - a fost evident inca de la inceput ca zona trebuie considerata ca o suma de subunitati ce contesta a priori orice idee unificatoare. De vreme ce aceasta regiune este una de intersectie, un punct in care se intalnesc trei continente (Europa, Africa si Asia) si trei religii (Crestinismul, Islamismul si Iudaismul), un loc unde coexita diferite etnii si se vorbesc limbi diferite, este dificil sa o privesti ca un intreg coerent fara a tine cont de fracturile care o divid, de tensiunile care o sfasie, Palestina-Israel, Balcanii de Vest, Liban, Cipru, Grecia-Turcia, Algeria, ori de incidentele care deriva din alte conflicte mai indepartate. De aceea am considerat esential sa orientam discursul spre aspecte extrem de urgente astazi, care cerceteaza modul in care arta contemporana poate stabili un dialog intre culturi diferite in contextul globalizarii economice, al largirii Uniunii Europene, al prezentei permanente pe teritoriul ei a comunitatilor de imigranti; si, totodata, spre aspectele identitare pe care aceste schimbari le ridica, pe ambele tarmuri ale Mediteranei.

In consecinta, expozitia organizata in noul spatiu al Muzeului MACRO al Mattatoio apare ca o incursiune multidirectionala in realitatile diferite ce compun acest nedefinit puzzle mediteraneean. Ea este in acelasi timp si o incercare de a urmari caracteristicile "trans-mediteraneene" din perspectiva subiectiva a fiecarui curator, tendinta fiind in fapt de a transgresa limitele geografice stricte si de a invita artisti care vin si din alte regiuni. De exemplu, selectia curatorului Vasif Kortun a cuprins, alaturi de artistii turci, si pe croatul Slaven Tolj, egipteanul Wael Schawky si palestinianul Khalil Rabbah; Katerina Gregos a invitat-o pe Yana Bartana din Israel, iar curatorul Sarit Shapira din Israel a adus doi artisti din Palestina, Raida Saideh (Umm el-Fahem) si Sharif Waked (Nazareth). Chiar multi dintre artisti s-au mutat in ultimii ani din tara lor de origine, astfel incat i-am putut regasi pe Anri Sala (Albania), Mircea Cantor (Romania), Melik Ohanian (Armenia) si Adel Abdessemed (Algeria) in selectia curatorului francez Ami Barak; pe Vadim Fischin, rus stabilit in Slovenia, in selectia reprezentand Balcanii, sau pe Avish Khebrehzadeh reprezentand Italia. Aceasta arata ca miscarea ori migratia sunt constante ale zonei, care s-au accentuat o data cu globalizarea si consecintele ei. Iata de ce focusarea pe fenomenul hibridizarii si al identitatilor multiple devine esentiala, la fel ca si incercarea de a reda si sublinia itinerariile transformarii dinspre trecut spre prezent, de la paradigmele istorice la cele actuale.

Putem observa astfel procesul "constructiei democratiilor" sau cel al schimbarii peisajului urban din capitala Albaniei in filmul "Dammi colori" al lui Anri Sala, de exemplu, si in "Changing Landscape" de Mircea Cantor; sau, reflectii similare despre raportul trecut-prezent in video-ul lui Hassan Khan (Egipt), in fotografiile lui Panos Kokkinias (Grecia) si in printurile manipulate digital ale lui Dimitris Tsoublekas ori ale lui Imam Issa (Egipt), precum si in lucrarea despre Beirut a lui Walid Raad. Trecerea de la un loc la altul, miscarea ca dimensiune reala si mentala este tema lucrarilor lui Marti Anson (Spania) si DeAnna Maganias, in timp ce lucrarile eclecticului artist turc Huseyin Chalayan analizeaza tema emigratiei si a reintegrarii. Aceeasi idee o abordeaza Andreja Kuluncic dintr-o perspectiva socio-politica mai radicala, denuntand statutul dificil al imigrantilor in Europa. Drama razboiului care a zguduit multe din zonele balcanice si constiinta fragilitatii existentei umane sunt surprinse de artistii israelieni Gill Shani (intr-o instalatie cu multe desene) si Amit Goren (instalatie video), precum si de fotografiile artistului croat Slaven Tolj. Si imensa instalatie a lui Khalil Rabbah, dedicata Muzeului Palestinei, indica necesitatea reflectiei pe marginea deconstructiei si pastrarii memoriei. Intre preocuparea pentru trecutul recent si imperativul orientarii spre viitor se situeaza proiectia interactiva pe computer a Victoriei Vesna (artista originara din Serbia si Muntenegru, dar traind in SUA), numita "Fantomele Balcanilor". Lucrarea capteaza imaginile privitorilor, fragmentandu-le si combinandu-le cu texte care nareaza despre destinul tragic al populatiei din Balcani, facandu-i pe spectatori martori si participanti totodata la aceasta drama. Dupa o serie de expozitii importante despre Balcani organizate la Graz, Viena si Kassel, care au glosat pe marginea ultimilor zece ani de razboi, disolutie si criza identitara, artistii tineri si-au dat seama ca e necesar sa incerce noi directii si abordari. Acestea par sa fie mai constructive, incercand sa creeze noi utopii in contextul unei lumi contemporane hi-tech, cum se poate observa in lucrarile grupului sloven Son:Da, ale lui Tobias Putrich si Vadim Fischer, ori ale croatului Tomo Savic-Gecan.

Acestea sunt doar cateva exemple ale modului in care o expozitie despre multiplicitate ca "MEDITERRANEANS" incearca sa configureze o imagine fragmentara si panoramica a unei regiuni care a trecut mereu prin deplasari ale cadrelor ori reperelor stabilite, drept consecinta a mixajului de populatii si idei, a fluxului de schimburi de bunuri si servicii, ceea ce ne conduce la concluzia ca nu intotdeauna se poate identifica ce anume ramane neschimbat in "civilizatii" diferite in care au avut loc asemenea transformari. Expozitia a incercat sa surprinda cateva aspecte particulare pentru a oferi o imagine de ansamblu. Leopold Sedar Senghor a sintetizat aceasta spunand ca numai traind din plin particularul putem ajunge la universal. Orice civilizatie aspira in mod natural spre universal, deci spre egalitate, in timp ce dialogul dezvolta diversitatea si constiinta diferentei.

Dobrila Denegri

Traducere de Simona Nastac