Interval X este o instalatie compusa din
trei parti:
1. un corp realizat dintr-o parte circulara, cu un paralelipiped in mijloc,
ce se termina cu un acvariu, in care, intr-un lichid albastru si cu bule pluteste
un cap din gips; partea circulara este facuta din metal alternand cu sticla,
prin care este raspandita lumina de neon; o lumina este de asemenea proiectata
spre cap de dedesubt;
2. mai multe tuburi facute de mana, cu neon la interior;
3. un sunet, asemenea celui al unui obiect care se scufunda.
In aceasta forma, lucrarea a fost expusa la galeria "2Meta" din
Bucuresti, in aprilie 2003, ca parte a proiectului "un curator - un artist
- o lucrare". In spatiul alb, dar mic al galeriei, lucrarea arata mai
degraba artificial si crea un efect claustrofobic. Acesta era de fapt scopul
sau principal: sa creeze un efect straniu asupra privitorului, sa-l scoata
din starea lui obisnuita. Era un fel de distanta intre spatiul "exterior"
si "interiorul" galeriei: un interval.
Elementul X as fi probabil eu, si capul din acvariu ar putea fi privit ca
un auto-portret.
Lucrarea mi-a devenit mai clara si si-a pierdut caracterul artificial cand
a trebuit s-o expun a doua oara, pentru examenul de licenta.
Atunci a trebuit sa-i regandesc in primul rand modul de expunere, sa-l adaptez
pentru un spatiu total diferit, si in al doilea rand sa-i gasesc similitudinile
cu pictura, pentru a o justifica drept proiect de licenta de la o facultate
de pictura destul de conservatoare.
Daca la galeria 2Meta Interval X semana mai mult cu o platforma de decolare
si era destul de a-temporala si in afara unui context precis, la galeria Dalles
(unde a avut loc expozitia de absolvire a colegilor mei) ea a devenit relevanta
pentru conditia mea la capatul a 5 ani de studiu al picturii. Distanta dintre
cele 2 elemente principale ale lucrarii a devenit o separare aproape de nesuportat
vizual si sunetul si-a pierdut rolul unificator.
Celalalt eu al meu, "alien"-ul proiectat, era prizonier in carcasa
rigida, ce reprezenta pentru mine toate constrangerile din timpul scolii;
tuburile "iluminate" si "iluminante", cu aceeasi consistenta
poetica, isi aratau aici semnificatia "vizionara": daca prima data
ele se intersectau, undeva in sus, aici ele erau, fara dubiu, paralele, si
erau asemenea viitorului la care priveam: stranii, nesigure si nelinistitoare.
