Evolutie

Obiectele care ne inconjoara reprezinta un fel de sclavi ai omului, sunt umile si receptive, dupa cum sunt ele utilizate in viata noastra cotidiana si ilustrate in toata arta occidentala. Ele sunt reflectarea unei ordini totale, legata de o conceptie bine definita de decor si de perspectiva, de substanta si de forma. Obiectele sunt reflectarea unei viziuni a lumii in care fiecare dintre ele este conceput ca un receptaclu, ca un vas care inglobeaza semificatii simbolice.

Intre acestea, obiectele singulare, folclorice, exotice, vechi, par a cotrazice existenta dintr-un calcul functional pentru a avea un alt rol: acela de martor, de amintire, nostalgie sau evadare. Dar ele fac parte in acelasi timp din modernitate. Insa daca un obiect modern reprezinta in primul rand functionalitatea, un obiect vechi este istoria. Obiectul vechi exista doar pentru a semnifica. Totusi el nu este nici afunctional, nici pur decorativ: el semnifica timpul, mai exact indiciile culturale ale timpului. Aceste conotatii istorice nu raman neobservate.Oricat de frumos ar fi, el ramane excentric. Oricat de autentic este, el are totusi un aer fals. A existat dintotdeauna o atractie a omului european pentru vechi, pentru mobila veche, pentru rustic, pentru obiectul de stil, pentru obiectul popular. Aceasta pentru ca obiectul vechi este in ochii nostri un lucru definitiv, desavarsit. Obiectul vechi este un "portret de familie", este imortalizarea unei existente precedente, proces care semnifica o suprimare a timpului.

Langa obiectele mostenite se afla cele noi, care au o valoare functionala si obiectele kitsch care, imitand auteticul, il aduc la nivelul proprietarului lor. Sunt prezente pentru ca imita un stil de viata visat si invidiat.

"Evolutie" se vrea o prezentare a universului actual al obiectului, univers in care coexista obiectul vechi in a carui mitologie sunt prezente doua aspecte: nostalgia originii si obsesia autenticitatii si obiectul actual (care se apropie de obiectul kitsch). Arta se dovedeste a fi o confruntare cu temporalitatea, atractia pentru obiectul de arta reprezinta nevoia omului de cufundare in eternitatea temporala. Certitudinea eternitatii obiectului face ca omul sa depinda de acesta, iar nevoia de achizitie, specifica in cazul artei, este nevoia de eternizare a fiintei celui ce achizitioneaza. Obiectele, ca si arta in general, sufera un amplu proces de selectie din partea naturii sociale insasi. Masinile vechi, unicatele supravietuitoare din produse de serie incorporeaza in sine nu doar intregul spectru al obiectelor asemanatoare, seria, ci insusi universul social care gravita in jurul lor.

Ceea ce doreste sa arate aceasta lucrare este confruntarea dintre trei epoci cu larga rezonanta personala si autobiografica, anii 1920, 1960 si 2000, timpurile contemporane. Intre cele trei epoci exista o tensiune de factura ontologica, prezentul fiind coplesit de substantialitatea si consistenta trecutului. Daca prezentul are atentia doar pentru faptul ca este concret, dimpotriva trecutul, asemenea formelor pure platoniciene, persista, este pretutindeni si nicaieri, oricand si nicicand. Cele trei forme de existenta prezentate aici nu pot coexista, ele se exclud reciproc Asemenea unor momente diferite ce nu pot coexista in acelasi timp, acestea reprezinta si ele o unitate dialectica a lumii.

Ileana Mantoiu Baldovin si Gabriel Baldovin