Videoul "Camere video si grenade" este o lucrare destul de caracteristica felului meu de a ma exprima. Cu mijloace relativ simple si cu o doza mare de prezenta de spirit am reusit de multe ori sa creez lucrari destul de complexe. Videoul are o parte tragi-comica. Eu ma grabeam sa documentez expoxitiile de arta din pavilioanele la Stockholm ArtFair 2002 si aproape ca alergam cu camera printre "standuri" incercand sa filmez cat mai multe lucrari intr-un timp cat mai scurt. Telul meu era sa incerc sa le acord cateva secunde fiecaruia dintre sutele de galeristi participanti. La un moment dat ma trezesc intr-un stand imens plin de lucrari interesante. Pe cand tocmai era sa plec dupa ce filmasem citeva minute bune, negutatorul de arta Christian Larsen ma abordeaza:

- "Scuzati, de unde sunteti?" El voia in mod firesc sa stie de la ce companie de televiziune eram, dar eu sperand sa ma recunoasca i-am raspuns cu zambetul pe buze:

- "Eu sunt din Romania, dar tu de unde esti?" Dupa care m-am indepartat grabindu-ma sa filmez mai departe in alte standuri cit mai multe lucrari inainte de ora de inchidere. La un moment dat apare un paznic care ma opreste si ma roaga sa ma reintorc la Christian Larsen si sa ma prezint. Eu urmez instructiunile paznicului si ma intorc la Christian Larsen (cu camera video in pozitie de inregistrare).

- "Buna! Scuza-ma te rog ca te-am ingrijorat" zic eu.

- "Bine c-ai venit, sa-ti explic cum sta treaba. E vorba de o banda de romani care a dat o multime de spargeri... Si tu cum nu te-ai prezentat, ai zis doar "Sint din Romania" m-am simtit nevoit sa verific." La care eu intreb:

- "E o banda de romani aici la targ in momentul asta?"

- "Nu, dar au dat o multime de spargeri pe parcursul anilor. Noi stim ca in unele cauri au localizat si documentat lucrarile de arta ca sa le fure. Tipii respectivi se ocupa doar cu arta".

- "Dar si eu sunt roman si nu ma ocup decat cu arta."

-"Da, inteleg", zice Larsen, "dar tu faci arta, si ei fura arta."

Faza tragica e ca in clipa in care Christian Larsen spune treaba asta, privitorul isi da seama ca eu de fapt faceam arta pe cheltuiala lui Larsen.

Larsen ar fi fost un om mult mai fericit daca nu s-ar fi grabit sa ma banuiasca si m-ar fi lasat in pace. In momentul in care a anuntat paznicii sa ma verifice si-a adus necazul in casa.

(Nu stiu daca voi reusi sa explic, dar de o situatie asemanatoare se lovesc oamenii de stiinta care se ocupa cu fizica Quantum (particulelor elementare); le este imposibil sa masoare insusirile particulelor celor mai mici deoarece instrumentele de masura schimba calitatile particulelor. Deci in momentul in care Larsen mi-a controlat calitatile, mi le-a si schimbat.)

Multi privitori suedezi se grabesc sa-l acuze pe Larsen de frica de straini si de o atitudine discriminatoare dar eu prin a expune lucrarea si a asculta reactiile publicului am ajuns la concluzia ca de fapt unul dintre cele mai importante aspecte este dreptul lui Christian Larsen de a-i fi frica. Dreptul de a-ti fi frica ar trebui sa fie considerat un drept al omului.

- "Sint niste tipi neplacuti, criminali inraiti. Cind au fosti prinsi de politie aveau asupra lor camere video si grenade", zice Larsen.

Un alt aspect este importanta pe care o are comportamentul cetatenilor romani in strainatate in ceea ce priveste imaginea Romaniei. - "Dar esti sigur ca sint romani? il intreb eu. - Sunt suta la suta, raspunde Larsen. - Dar din ce parte a Romaniei sint respectivii? - Nu stiu decat ca sunt romani.... - Ce coincidenta, zic eu. Anul asta e anul de promotie culturala a Romaniei in Suedia. - Ai auzit de anul cultural al Romaniei? - Nu, Nu, Nu." raspunde Christian Larsen.

In concluzie, straduintele Ministerului de cultura si a ambasadei romane cantaresc mai putin decat faptele unor "hoti de drumul mare" in ceea ce priveste imaginea Romaniei in Suedia.

Dorinel Marc 2004