Un interviu cu Răzvan Ion despre Bucharest Biennale 2

E-cart: Care au fost principalele ambiţii ale organizatorilor Bucharest Biennale 2?

R.I.: Aici trebuie să plecăm de la misiunea producătorului evenimentului: revista Pavilion. Titlul revistei, PAVILION, este o aluzie la structura relativ temporară a artei contemporane. Publicatia nu încearcă doar să descrie dar şi să intervină în scena culturală, politică şi socială. Aceasta a fost şi este menirea şi a bienalei. Dacă revista susţine demersul teoretic, bienala este o acţiune care pune în practică. Cele două componente sunt legate.Bucharest Biennale este o structură ce doreşte să transforme Bucureştiul într-un câmp de acţiune artistică şi cred că a reuşit.

E-cart: Cum s-a desfăşurat colaborarea cu Zsolt Petrányi? În ce măsură deciziile sale curatoriale privind selecţia artiştilor sau a locaţiilor au fost rezultatul unei colaborări cu organizatorii?

R.I.: Colaborarea cu Zsolt Petrányi a fost excelentă. Bineînţeles că a existat o colaborare pe partea tehnică a expoziţiei şi organizării acesteia. Aveam nevoie de spaţii care să se muleze cât mai bine cu conceptul Bienalei şi să fie cât mai aproape de ideea de la care am pornit în acest sens. Lucrările artiştilor trebuiau şi ele să facă parte integrantă din spaţiul în care acestea existau şi, pe cât posibil, să nu iasă în evidenţă în mod agresiv, însă delimitându-se clar ca lucrări de artă. Pe partea de concept am realizat revista hibrid ce a fost şi readerul bienalei, influenţa lui Zsolt Petrányi fiind una decisivă, el sugerând punctele de importanţă în cadrul subiectului, dar noi am realizat publicaţia. In rest nu am avut niciun fel de influenţă şi nici nu am dorit asta. Alegerea temei precum şi a artiştilor a fost sută la sută decizia lui Zsolt.

E-cart: Cât de dificilă s-a dovedit adaptarea proiectelor artistice la spaţii precum Grădina Botanică sau Muzeul de Geologie? Credeţi că arta contemporană poate ajunge la un public mai larg prin « infiltrarea » în acest gen de spaţii, aţi avut reactii (pozitive) din partea unui astfel de public, nespecializat ?

 

R.I.: A fost o super provocare pentru noi, un risc să ducem lucrări de artă în spaţii publice de genul Grădinii Botanice sau a Muzeului de Geologie, spaţii tradiţionaliste şi direcţionate spre un anumit tip de public specializat. A fost o idee la care am ţinut foarte mult. Ne-am dorit, cumva, să ducem lucrarea de artă din muzeu/galerie către public - spaţiul urban aşa cum este el. Am reuşit să facem acest lucru şi a fost chiar una dintre cele mai de seamă realizări ale Bienalei. Conform feedbackurilor pe care le-am avut acest demers de a duce lucrări de artă contemporană în spaţii publice a fost un super succes. Si acest feedback vine de la oamenii care, ieşind (spre exemplu) la o plimbare în Gradina Botanică interacţionau spontan cu lucrările de artă expuse acolo.

E-cart: Credeţi că evenimente precum Bucharest Biennale pot stimula producţia locală? Aveţi confirmări ale vizitării bienalei (şi participării la evenimentele paralele organizate în cadrul acesteia) de către artişti şi profesionişti din Bucureşti şi din ţară?

 

R.I.: Vizitatorii bienalei au venit dintre cele mai diverse categorii sociale. Spaţiile de expunere a lucrărilor au permis ca oameni de toate profesiile să aibă acces la aceste lucrări. Aşadar am avut vizitatori de la oameni complet neavizaţi în domeniu până la curatori, directori de muzee şi editori de publicaţii. Asta va stimula producţia locală pe viitor, suntem siguri ; şi pentru ca văzând că am avut peste 24.000 de vizitatori poate că artiştii români vor înţelege că există public în România şi vor dori să expună mai mult aici. Pe de altă parte am demonstrat că România prezintă interes pentru restul lumii prin artiştii de talie internaţională care au participat şi prin expunerea în media (peste 60 de texte şi reportaje video în presa internă şi internaţională, de la EuroNews până la FlashArt sau International Herald Tribune). Pe de altă parte am pus accent şi pe componenta educaţională. Am reuşit să comunicăm bine proiectul în rândul liceenilor. Nu am mers la licee de artă ci la licee teoretice şi chiar economice iar experienţa a fost una strălucită.

E-cart: Care ar fi aspectele mai puţin satisfăcătoare (dacă există), pe care le-aţi dori îmbunătăţite la ediţia următoare ?

 

R.I.: Primul lucru care-mi vine în minte gândindu-mă la asta este inexistenţa unor echipe de tehnicieni specializaţi în instalarea unei expoziţii de artă contemporană. Aici am avut cele mai multe probleme. Nu există echipe specializate şi a trebuit să ne creem propria echipă tehnică. Ceea ce nu e rău, având în vedere că aceasta va contribui decisiv la următoarele proiecte. Mai avem de lucru la partea de comunicare unde deşi am înregistrat succese notabile ne-am dori să îmbunătăţim partea de P.R. Per ansamblu a ieşit cât de bine se putea în condiţiile spaţiului românesc. Data viitoare sperăm să fie mult mai bine.