ART CRIMES - GRAFFITI - AEROSOL ART - GRAFF
CALIGRAFII SI DESENE ÎN BUCURESTI.

În scrierile de istorie si de teorie a graffiti-ului international apar multe nume de scriitori si artisti. Sunt nume care suna mai mult a porecle - ciudate, dubioase, istete, cu ecou, care îti ramân în minte. Care se si înfig în creier. Unii dintre acesti caligrafi (mai putin caligrafele) chiar se bucura de studii monografice. O istorie de 30 de ani de continua scriitura a declansat curiozitate si provocare, indiferenta sau fanatism, pretuire si dispret, pasiuni si uri. Asta, evident, acolo unde exista o istorie de 30 de ani sau macar una de 10 ani. Oriunde însa, chiar si acolo unde graffiti a aparut brusc, ca un virus de import, au aparut discutii în jurul imaginilor neconventionale de pe pereti. Folosesc termenul acesta pentru ca mi se pare cel mai potrivit pentru a descrie natura dialogurilor - mai mute sau mai isterice, mai rezonabile sau de-a dreptul stiintifice - iscate de aparitia în spatiul public a scriiturilor sau desenelor cu caracter permanet (în cazul în care suportul de zid, sticla etc., permite permanenta). O rapida trecere în revista a textelor de teorie critica, opinii sau confesiuni ale autorilor este îndeajuns pentru ca sa îti formezi o idee si o imagine de ansamblu asupra a ceea ce se întâmpla astazi în lume: se foloseste major cuvântul razboi. Lupta pare sa fie data între intransigenti - cei care îsi asuma o asa-zisa etica graffiti instaurata în anii '70 în New York si vor sa o continue fara sa accepte compromisuri; pe de alta parte "baietii buni" - autoritatile publice, cetatenii respectabili si graffitistii cu bun simt si solida educatie de pâna la 7 ani care îsi desfasoara talentele pe pânze expuse elegant în galerii de arta sau care mazgalesc zidurile virtuale de pe internet. Razboiul se pare ca este mondial. Spectatorii sunt însa cei mai numerosi si printre ei sunt tabere care pledeaza pentru si altii contra; si mai sunt si altii care pur si simplu asista.
Sociologia, antropologia urbana, istoria, istoria artei, critica si teoria literara ori artistica colecteaza, furnizeaza, cladesc si argumenteaza bazele unor teorii pro-graffiti. Daca aceasta directie pro nu este prea fatisa, cred ca ea este în orice caz poziva.
Graffiti îsi asuma o traditie de mai bine de 5000 de ani. A fost elaborat un arbore genealogic (pe care textele îl invoca permanent în chip de justificare) în care este inclus chiar si Napoleon Bonaparte care si-a scrijelit numele pe vârful piramidei lui Keops în 1797. Mai mult o nevoie utilitara decât una pur cerebrala a fost aceea care a dat nastere la literatura pro-graffiti: scriitura în spatiul public este considerata delict penal care se pedepseste dur, cu pâna la 4 ani de închisoare.
În România, la sfârsitul lunii noiembrie 2003, s-a facut vâlva în jurul unei inscriptii cu mesaj politic de pe o statuie de for public din Timisoara. Presa s-a declarat indignata si a citit mult prea multe din acel mesaj, considerându-l un atac la siguranta publica si la siguranta patrimoniului statuar public. A fost pentru prima data când presa româneasca a luat atitudine vis-à-vis de graffiti. Si asta a fost evident din lipsa de un alt subiect pentru stiri. Caci Bucurestiul, de vre-o 3 luni încoace, este îmbâcsit de inscriptii cu mult mai izbitoare: în iunie, pe traseul autobuzului 601, de la Universitate si pâna la Grozavesti, aparea mai pe toate zidurile un mesaj sângeriu (ca doar este scris cu vopsea rosie): ISUS VINE. Apoi a fost împânzit si traseul lui 133, 79, 86, 92, 70 - de la Piata Rosetti la Foisorul de Foc cu acelasi mesaj. Si asa si parcul Cismigiu. Si cred ca acum este cam pe oriunde. Singura replica în presa la aceaste inscriptii a fost a unui reporter de la Academia Catavencu care s-a gândit sa scrie la rândul lui, cu verde, ISUS PLEACA. Comentariile erau într-adevar de prisos.

Dar graffiti în Bucuresti este o pastila de import. Venita cu valul rock-erilor, asezata mai confortabil de rapp-eri. Si iarasi, de câteva luni încoace zidurile "au început sa vorbeasca" mai ferm. Mai istet. Mai ingenios. Mai ironic. Mai cinic si mai dur. Graffiti începe sa devina un fenomen serios. Si, de fapt, interventiile în spatiul public devin mai serioase. Le întâlnesti cu mirare, cu placere, te relaxeaza în nevoia ta de revolta pe care nu stii cum s-o dai afara. Începi sa pricepi ca este vorba de ceva premeditat, proiectat logic si ca strategia vizeaza întrega retea stradala bucuresteana si nu numai un cartier sau un loc anume. Si începi sa pricepi ca nu zidurile, nu gardurile sunt cele carora li se adreseaza, ca sunt doar suporturi pentru ca sa fie vazute de oameni, de toti oamenii. Si începi sa întelegi ca si tu esti vizat. Ca ele nu apar peste noapte dintr-un plictis si un degeaba ci te au în vedere. Si vrei - nu vrei le ai si tu în fata ochilor. Merg cu tine oriunde te duci asa cum face si Isus-ul ce se tot anunta.
Între blocul Connex si statia Octavian Goga este un teren viran înconjurat de un gard de zid. Este supra aglomerat de inscriptii si desene. Iar inscriptiile nu sunt nici mesaje sterpe si de perplexitate religioasa, nici imposibile si indescifrabile litere grasute cum gasesti mai pe tot zidul, ci mesaje ferme, pozive, extrem de actuale. Sunt un fel de sloganuri pacifiste care totusi sunt mai mult decât vorbe mari aruncate în vânt, caci le simti puterea si le percepi într-un mod personal. Sociologia si antropologia urbana sustin ca graffiti este comunicare. O comunicare care este în mod clar directa, caci se foloseste de coduri, de argouri, de formule neconventionale. Faptul ca ea urmareste codul unei etici a revoltei, ca se auto-aseaza în nonconformism, în ilegalitate, faptul ca autorul este în mod evident un dizident - pentru ca foloseste zidul cetatii - mesajul nu pluteste în abstract, nu ramâne suspendat ci se adreseaza cu precizie unora. Nu exista pe acest zid semnaturi. De fapt nu am vazut semnaturi în Bucuresti. Sunt autori anonimi - si cred, e clar ca vor sa fie anonimi. Tipul/tipa care seamana desene facute cu sablonul - sau incriptii (iarasi sablon) - nu conteneste sa loveasca ochiul cel întrucâtva surprins si nelinistit. Maretul proiect de interventie - caci este maret - , când ascutit si nemilos, când parca fara nici o treaba cu lumea bucuresteana, pare ca este numai la început. Si emana din el un fel de enervare care zgândare critica de arta contemporana si suna ceva de genul "arata-te domnule artist, iesi din anonimat sa te celebram si sa-ti dedicam studii monografice ca ne-ai dat si noua graffiti-art, suntem si noi în rândul lumii".

"Subway Art" mai este numita si "Cartea sfânta" sau "Biblia Graffiti". Este scrisa de un veteran în arta inscriptiilor de strada si se adreseaza mai ales celor ce aspira sa devina scriitori. Sunt aici descrise tehnicile de initiere, pasii de trecere, încercarile, pericolele. Este descrisa ierarhia comunitatii graff si este decretata drept lege de necalcat adoptarea traditiei si continuarea ei. Ucenicul îsi pierde dreptul de a deveni scriitor recunoscut daca nu este înzestrat si îndeajnus de puternic si cinic sa îsi construiasca un stil, sa îsi ia o porecla rasunatoare, care sa reziste, daca nu respecta deontologia profesionala a scriiturilor facând compromisuri sau nerezistând presiunilor din partea autoritatilor si politiei. Exista aici un cod al scriitorului perfect si o promisiune a celebritatii si respectabilitatii în sânul comunitatii si în afara versus împotriva sistemului. Este dezbatuta si o problema teoretica: confesiunea de credinta a scriitorului trebuie asumata în orice conditii, chiar aceea de a trebui sa refuze celebritatea si recunoasterea publica. Graffiti înseamna revolta, neliniste, atitudine dizidenta, nonconformism, sacrificiu pentru si în numele comunicarii, exprimarii de sine în termenii unui mesaj pozitiv. Scriitorul trebuie sa aprobe si sa continue lupta contra sistemului, sa actioneze în numele dreptului la comunicare, la exprimarea sinelui sau si a apropriatiilor lui, sa pledeze pentru dreptul oricui de a se bucura de spatiul public indiferent de felul în care un individ oarecare întelege sa se foloseasca de el, sa demonstreze ca pot exista personalitati puternice în afara sistemului.

M-am dezamagit si am considerat absolut gratuit gestul unui galerist plin de el însusi povestind unui grup foarte tânar al elitei de teoreticieni de arta, despre autorul unei uriase si ingenioase interventii în peisajul urbanistic bucurestean. Îsi asigura de altfel niste actiuni la celebritate în acele momente, caci îsi sublinia din plin participarea la concept si desfasurare pe teren. Actiune anonima la început, proiectul viza introducerea unui mic accident roz, absolut inofensiv, pe zidurile cladirilor: era un cocon de 10 cm, din ipsos, cu chip uman. Un ceva ce trebuia sa nasca întrebari si sa canalizeze un anumit gen de comunicare - ceea ce s-a si întamplat. A fost inclusa în retea inclusiv cladirea Universitatii Nationale de Arta Bucuresti - asa cum o include neîncetat si autorul sabloanelor. Un bobârnac destul de ironic, m-am sesizat eu. Si daca Gorzo s-a demascat, anonimatul fiindu-i dezvaluit în ropote de aplauze oficiale, asta nu înseamna ca numele lui a schimbat în vre-un fel sau ca a interferat cumva cu tinta interventiei. Încep sa ma gândesc tot mai mult si sa cred tot mai mult ca toate duc spre acelasi lucru, zis acum 30 de ani de Michel Foucault: "Nu conteaza cine vorbeste, important este ce spune". Strazile, zidurile vorbesc despre ceva foarte precis, extrem de actual si de aceea foarte dureros. Nu vorbesc în gol, dovada ca scriiturile si desenele bucurestene devin tot mai dese, tot mai peste tot în ochii tai. Apar peste noapte ca sa poti sa le îngurgitezi mai bine mesajul dimineata si sa stii ce gândesti tu si cum gândesc si ceilalti.

Cercetare de teren, iunie 2001, domeniul antropologie urbana: strazile Matache, Occidentului, Calea Victoriei.
Autor: MARTA JECU
O ÎNCERCARE DE RECONSTITUIRE A GÂNDURILOR NECENZURATE ALE UNUI ORAS

De câte ori mergi pe strada, asculti in paralel doua voci: una a gândurilor care ti se deruleaza prin minte, si alta, venita din exterior, a incriptiilor de pe pereti pe care ti le citesti adeseori tie însuti.
Privirea cauta in afara semnale vizuale de care sa se fixeze: frânturi de imagini, cuvinte, fara absolut nici o legatura între ele. Arareori iti pui problema ce influenta au ele asupra cursului gândurilor tale, arareori te frapeaza în vre-un fel incât sa te opresti, pe deplin constient asupra lor.
Am pornit de-a lungul unui drum pe care îl parcurg de cel putin o data pe zi: de la piata Matache, la camin si apoi acasa ( de-a lungul a patru strazi ). M-am oprit asupra inscriptiilor de tot felul de pe ziduri; ghiceai in spatele lor copii, "bagabonzi", firme, organizatii de tot felul, un om oarecare care asteapta ceva sau pe cineva ( tipuri: grabitul, plictisitul, nervosul ), cu totii isi lasa vre-o amprenta pe zidurile strazilor pe care trec. Chiar si eu as putea desena ceva pe parbrizul prafuit al unei masini dintr-o statie. Toate aceste semne ar putea spune infinite povesti si sunt cu siguranta o expresie din cele mai misterioase si necenzurate a ceea ce se petrece în jurul nostru. Impersonale, asa cum mi se vor înfatisa ulterior, si totusi, tocmai de aceea cât se poate de directe ca expresie a unei personalitati, citite in fiecare zi de mii de ori si totusi niciodata cu adevarat înregistrate, ele s-ar putea constitui într-un soi de limbaj al unui oras, chiar daca nu stim nimic despre contextul în care s-au asezat ele pe strazi. De aceea nici nu cred ca ar fi necesar sa incercam sa le personalizam într-un fel, sa imaginam povestile care se afla în spatele fiecareia dintre ele, sa tragem concluzii despre caracterul poporului român sau cel putin al bucuresteanului tiganos si nici sa urmarim ce actiune vor exercita asupra noastra. Ar fi de ajuns sa le privim ca pe un limbaj compozit dar unitar al unui oras oarecare cu toate vârstele si vocile sale. Un limbaj care deja nu mai este al trecatorului ci al orasului însusi care se adreseaza trecatorului.
De aceea, notându-le, am si observat ca ele se constituie într-un tot coerent, fara sa le fi grupat în nici un fel, notându-le în ordinea în care le-am parcurs, pe baza unei selectii întâmplatoare si inconstiente:
YOGA - curs intensiv superior ( afis pe o taraba din piata )
CUPOANE AGRICOLE ( afis tehnoredactat )
MUSCULOSUL SE ÎNTOARCE ( afis cu imagini din jocuri pe calculator în vitrina unui magazin )
AVEM APA ULTRA MILENARA
DOMNILOR, AVEM CAMASI DE NOAPTE PENTRU SOTIILE DVS.
P.S. TE PUI CU GUSTUL?
MULTUMESC
DOAMNELOR, AVEM CAMASI DE NOAPTE PENTRU SOTII DVS. ( afise scrise de mâna în vitrina unui magazin de haine second-hand )
ROBERT SUNT LA SCOALA LA ORA 7.30 ( scris cu creta pe un gard de lemn verde )
CHEIA ( sigla politica, stampila )
STOP! HIP - HOP ( grafitti pe zid )
VERDE
VERDI
BOBI ( spray pe zid )
REGII TIGANILOR ( afise suprapuse pe un zid )
CHIRIASI SI PROPRIETARI ( placuta metalica pe un teren viran )
NOU: FRUCTE SI LACTATE ( afis la un magazin alimentar )
X SI O ( creta pe zid )
BG BAGABONDU ( marker pe cos de gunoi )
NKG ( grafitti pe perete )
STR. OCCIDENTULUI NR. 12 ( placuta indicatoare )
POLICE ( grafitti, deasupra unui desen cu o masina de politie - opera lui DOREL pe zidul caminului )
POPESCU - PROF. ANATOMICITIE ( grafitti, deasupra unui desen cu portretul lui Popescu - tot opera lui DOREL pe zidul caminului )
STANCIU - SUCKS ( grafitti pe gard de tabla )
PELLE ( grafitti pe gard de tabla )
SANCHIA ( idem )
UNCLE FESTER ( grafitti roz cu sclipici - pe zid )
RAZI ( grafitti deasupra unei pasari in zbor - opera lui OVIDIU, pe zid )
REBU S. A. ( vopsea pe zid )
DACA SUNTETI FITOSI, VETI MURI ( vopsea rosie pe o fântâna )
PENTRU MOMENTE SPECIALE ÎNCEPÂND DIN 1869 ( panou cu reclama la tigari )
STR. SFINTII VOIEVOZI ( FOSTA STRADA VOIEVOZI ), ( placuta indicatoare )
CUMPAR UN SERVICIU DE CRISTAL COMPLET ( afis scris de mâna pe un stâlp )
NU SPARGETI DALELE CA SI ELE COSTA BANI ( afis pe zidul unei banci )
SECURITATEA ( spray pe zid )
SMILE ( vopsea pe zid )
VA RUGAM SUNATI ( scris cu creta pe caldarâm )
PUMA ( vopsea pe zid )
IRINOI E O IAPA ( spray rosu pe zid )
CALEA VICTORIEI ( placuta indicatoare )
FUCK ROMÂNIA ( marker negru pe cos de gunoi )
REZERVAT PENTRU MASINA RECTORULUI ( placuta de metal la intrarea in facultate )
ATENTIE USA SE ÎNCHIDE ÎNTRE ORELE 20 - 6 ( autocolant la intrarea in bloc )
SAHAN - FOR KING (grafitti pe usa blocului)
RAJAN - FOR EMPEROR ( grafitti în casa scarii )
PERICOL MAXIM! DOUA PERSOANE ( autocolant deasupra liftului )
NU UITA ! APA GAZELE LUMINA SI CEI SAPTE ANI DE ACASA ( afis înramat în lift )
DIRECTOR - RECTOR - ERECTOR ( scris cu letrasete, variante suprapuse, pe usa mansardei mele )